NORVEGIANA DE PADURE

Origine si istoric

Norvegiana de padure exista de foarte mult timp in toata Scandinavia, dupa cum o atesta prezenta sa in mitologie, in diverse povesti vechi din aceasta regiune. In mitologia scandinava, Freya, zeita frumusetii, a dragostei si a fertilitatii, (corespondenta Afroditei), conducea un car tras de o pereche de pisici, iar marele zeu Thor a fost invins intr-o intrecere de catre Jormungand (intruchipat de o pisica), nereusind sa o ridice complet de la podea.
Putem crede, fara sa avem dovezi pentru aceasta, ca norvegiana de padure a fost adusa din vecinatatea Marii Caspice de catre vikingi, in jurul secolului VIII, cu scopul deratizarii. Rasa s-a adaptat perfect, mai ales in ce priveste blana, conditiilor climatice din noul sau mediu nordic si a constituit pisica obisnuita de ferma, pana nu demult.
In jurul anului 1930, un grup de cercetatori norvegieni s-a interesat de aceasta rasa cu scopul de a-i pastra originalitatea, amenintata de diverse influente necontrolate de sange de la pisicile cu par scurt. In 1972, norvegienii au stabilit primul standard pentru Norsk Skogkatt (Norsk = norvegian, Skog = padure, Katt = pisica). Apoi, in 1977, rasa a fost recunoscuta de Federatia Internationala a Felinelor, sub numele de "norvegiana de padure", apoi si de catre Governing Council Of The Cat Fancy.
Pentru a evita confundarea cu omologul sau american (Maine Coon), crescatorii de norvegiene de padure i-au modificat standardul in 1987, precizand exact punctele care o deosebesc de aceasta rasa. Pe de alta parte, norvegiana de padure poate fi victima contrafacerilor prin imperecherea unor pisici europene comune cu par semilung. De aceea s-a decis cu multi ani in urma interzicerea clasei Novice pentru aceasta rasa si in concurs nu sunt acceptati decat indivizii cu pedigree.

Descriere
Norvegiana de padure, cunoscuta si sub numele de Skogkatt, este o pisica de statura mare, bine construita si eleganta. Aceasta rasa se dezvolta mai incet si se poate sa nu se dezvolte complet pana in jurul varstei de 4 ani.
Au un corp solid, de lungime medie si bine proportionat. Masculii sunt masivi si impozanti, in timp ce femelele pot fi de talie mai mica si sunt mai delicate. Capul este de forma triangulara, cu o barbie puternica. Are un profil lung si drept. Ochii sunt mari, expresivi si pot fi de orice culoare, indiferent de culoarea blanii. Sunt amplasati in unghi, coltul exterior aflandu-se mai sus decat cel interior. Urechile sunt situate destul de sus pe cap, de marime medie/mare, rotunjite la varf, late la baza si alerte, pavilioanele fiind indreptate putin in lateral. Smocurile de par sunt abundente, iar varfurile tip Lynx sunt de preferat, fara a fi insa obligatorii. Nasul este perfect drept, iar fruntea este plata. Barbia, usor rotunjita din profil, este ferma si trebuie sa fie in linie cu varful nasului.
Membrele sunt de lungime medie, iar coapsele au o musculatura puternica. Membrele posterioare sunt mai lungi decat cele anterioare. Labele sunt orientate usor in lateral, sunt rotunde si prezinta smocuri de par intre degete.Coada e lunga si stufoasa. Blana reprezinta o alta caracteristica importanta a rasei. Aceasta este dubla, formata dintr-un strat de par lanos, acoperit cu un strat de par semilung care cade pe partea laterala, lucios si impermeabil la apa. Parul de dedesubt formeaza "pantaloni scurti" (numiti Knikers) in spatele coapselor, iar parul de deasupra formeaza un guleras des pe gat. De mentionat ca parul de deasupra, tipic rasei, nu se formeaza decat de la 3-5 luni. Mai mult, calitatea blanii variaza mult in functie de anotimp si de perioada de naparlire. Astfel, vara parul corpului pare scurt si gulerasul dispare. Doar coada foarte stufoasa aminteste ca este vorba de o rasa cu par semilung.
In evaluarea unui exemplar, tipul si calitatea blanii sunt primordiale, culoarea si pattern-ul fiind secundare. Orice culoare sau model sunt acceptate, cu exceptia celor ce denota o hibridizare: maroniu-roscat, maron inchis, culoarea lavandei, lila, maroniu-galbui (scortisoara), bej. De asemenea, nu sunt acceptate combinatiile culorilor de mai sus cu alb. Lipsa inaltimii, un cap rotund sau patrat, un profil cu stopuri, o blana rara si o coada scurta sunt defecte grave.

Caracter si temperament:
Norvegiana de padure este un prieten echilibrat, sociabil si jucaus, contrar trecutului sau de pisica pe jumatate salbatica si care vaneaza soareci.
Norvegiana de padure iubeste oamenii si se dezvolta bine in compania acestora. Sunt obisnuite sa traiasca in aer liber, adaptadu-se foarte bine la traiul intr-o curte; se adapteaza insa destul de usor si la viata in apartament, mai ales daca au mult spatiu la dispozitie. Caracterul sau sportiv ne indeamna sa-i punem la dispozitie un ambient adecvat (gradina sau, daca nu, un copac etc.), pentru a fi perfect fericita.Sunt foarte inteligente si pot fi companioni de nadejde, fiind extrem de prietenosi si jucausi.
Determinant pentru temperamentul la maturitate al Norvegienei de padure este mediul in care s-a dezvoltat in primele luni de viata. Un pisoi crescut intre oameni care l-au tratat cu afectiune si grija se va comporta total diferit de unul care a crescut izolat sau in salbaticie. Inzestrate cu inteligenta si cu o curiozitate naturala, Skogkatt sunt pisici calme, rabdatoare si nu se streseaza usor. Nu va asteptati insa sa va stea in poala in timpul verii; prefera, in general, sa se intinda linga dumneavoastra. In plus, nu este nici zgomotoasa.

Ingrijire:
Norvegiana de padure este foarte grijulie cu blana ei, ingrjindu-se destul de bine si singura. Cu toate acestea, este bine sa-i acordati o minima atentie, mai ales daca participati cu ea la expozitii si concursuri. Daca o obisnuiti de mica cu periatul si lustruitul, va ajunge sa se bucure de ingrijirea regulata, ca parte a relatiei dintre pisica si stapan.
Blana este dubla, formata dintr-un sub-strat abundent, ce este acoperit de un par lung, lucios si impermeabil. Baveta este alcatuita din trei sectiuni diferite: gulerul din jurul gatului, format dintr-un sub-strat de par scurt, este acoperit de unul abundent din par lung, bogat, ce continua cu cea de-a treia parte, favoritii bogati. Blana poate fi mai abundenta iarna decat vara, deoarece sub-stratul dens nu se dezvolta complet decat in anotimpul rece.

Clasificarea rasei:
Grupa II - NFO - pisici cu parul semi-lung

Speranta de viata:
10-15 ani

Hrana:
Atat hrana uscata cat si umeda. Fiecare exemplar mananca diferit si in functie de necesitati. In general nu trebuie depasite 75-90 kcal/kg/zi. Aceasta rasa este usor predispusa la obezitate.

Sanatate:
Norvegiana de padure nu prezinta probleme de sanatate specifice si pot duce o viata lunga si activa. Trebuie insa, ca toate rasele de pisici, sa fie duse anual la un control de rutina, pentru verificarea danturii si a functionarii rinichilor (in special masculii).

Energie: medie

Compatibilitate cu alte pisici: ridicata

Compatibilitate cu alte animale: ridicata

Compatibilitate cu copiii: medie

 

©Wildforest.ro 2007